subripiō or surripiō (imper. surpite, H.), ripuī (pluperf. surpuerat, H.), ruptus, ere
sub+ rapio,
to snatch away, take secretly, withdraw privily, steal, pilfer, purloin
: quā re subripis, aufers Undique?
H.: vasa ex privato sacro: libros: a Naevio
multa,
plagiarized
.—Fig.: virtus, quae nec eripi nec subripi potest: actor, cui reus
occulte subripi posset,
could be rescued by trickery
: me morti, H.: me
mihi, H.: Crimina oculis patris,
O.